Istoricul școlii

Școala Gimnazială “Episcop Melchisedec Ștefănescu” Gârcina este atestată documentar din anul 1862. La acea vreme, erau înscriși 42 de elevi din Gârcina, Cuejdiu și Dărmănești. De asemenea, chiar și până atunci, o parte dintre copiii satului (foarte puțini, ce-i drept) au urmat școala bisericească, făcută și întreținută de boierii satelor. Acestea erau considerate școli particulare, unde cursurile erau predate de câte un călugăr, pentru o mică plată, sau de dascălul bisericii.

Academicianul Melchisedec (Mihail) Ștefănescu, Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, Episcop la Dunărea de Jos și Episcop al Romanului, a urmat o asemenea școală, pentru ca mai apoi, la 3 decembrie 1834, să fie primit la Seminarul de la Socola. Fratele său, Vasile, a absolvit Seminarul de la Socola și s-a făcut învățător particular la Gârcina, într-o școală improvizată.

La Almaș, în anul 1854, învăța cel care mai târziu avea să devină director al Liceului Petru Rareș, Ion Negre.

Primul învățător la Gârcina a fost Nicolae Borcan (1864-1866), care ulterior s-a mutat la Piatra. Au urmat:

• Ion Focșa (1866-1871)
• Preotul Vasile Teofănescu (1871-1881)
• S. Scutărescu (1882-1883)
• Nicolae Teofănescu (1882-1907)

În anul 1887, s-a construit un local cu două săli de clasă, iar în anul 1908 s-a mai adăugat o sală. A apărut și al doilea post de învățător, iar ca director între anii 1913-1931 a fost numit învățătorul I. Ionescu.

În noaptea de 30 decembrie 1931, din cauza unui coș defect, a luat foc întreaga construcție. Arhiva a fost singura care s-a salvat, iar cursurile s-au desfășurat din nou în localuri necorespunzătoare.

La Școala Gârcina, în anul școlar 1933-1934, erau înscriși 221 de elevi, dintre care doar 168 frecventau clasele I-IV, provenind numai din Gârcina, în timp ce satul Cuejdiu avea propria școală.

În urma apariției Ordinului Circular nr. 3050 din 17 decembrie 1894, s-a înființat și în cătunul Cuejdiu, începând cu 8 ianuarie 1895, primele clase cu elevi.

Preotul Teodorescu Gheorghe a înființat în casa parohială, compusă din 2 camere și un antreu, primele clase formate din 37 de elevi: 34 în clasa I și 3 în clasa a II-a, care funcționau într-una din camere, cealaltă fiind folosită drept locuință. În anul 1895-1896, au fost înscriși 40 de elevi.

În noaptea de 30 decembrie 1931, din cauza unui coș defect, a luat foc întreaga construcție. Arhiva a fost singura care s-a salvat, iar cursurile s-au desfășurat din nou în localuri necorespunzătoare.

În anul 1938, s-a construit primul local de școală, compus din 4 săli de clasă și un spațiu unde locuia învățătorul. În paralel cu elevii de vârstă școlară, după-amiaza se desfășurau cursurile de alfabetizare pentru adulți, în localul școlii.

Construcția clădirii actuale a școlii a început în anul 1965, construindu-se parterul, iar etajul a fost ridicat în 1977. Cursurile se desfășoară actualmente în acest corp, într-un singur schimb.